Emanuele (16) a murit în subsolul unui club din Crans-Montana – Blick raportează „fără autopsie”

Un articol recent publicat în ziarul elvețian „Blick” surprinde la prima vedere. Un tânăr de 16 ani, sănătos, și-a pierdut viața în incendiul din barul „Le Constellation” în ziua de Anul Nou. Autoritățile refuză efectuarea unei autopsii. Sunt părinții îndreptățiți să fie indignați?

Autopsia în ancheta penală elvețiană: condiții și evaluarea refuzului semnalat

A. Punctul de plecare: raportul mass-media

Blick raportează că părinții unei victime în vârstă de 16 ani au solicitat o autopsie pentru a clarifica circumstanțele morții; cererea corespunzătoare a fost respinsă. Raportul se bazează, printre altele, pe informații furnizate de reprezentantul legal al familiei și subliniază că cadavrul era „practic intact”.

B. Bazele juridice și competențele

Codul de procedură penală elvețian (StPO) reglementează examinarea cadavrelor într-un model etapizat:

1) Dacă există indicii ale unei morți nefirești – în special ale unei infracțiuni – sau dacă identitatea este necunoscută, parchetul dispune mai întâi o inspecție legală (examinarea externă a cadavrului de către un medic specialist).

2) Dacă inspecția legală nu relevă indicii ale unei infracțiuni și identitatea este clarificată, cadavrul este eliberat. În caz contrar, parchetul dispune sechestrarea și efectuarea de investigații suplimentare de către o instituție de medicină legală, dacă este necesar, autopsia; în acest caz, cadavrul sau părți ale acestuia pot fi reținute atât timp cât este necesar pentru scopul investigației. — Exhumarea cadavrelor deja îngropate poate fi, de asemenea, dispusă dacă acest lucru pare necesar pentru elucidarea unei infracțiuni.

Pragul pentru dispunere

„Decesul neobișnuit” sau semnele unei morți nenaturale (de exemplu, moarte violentă, moarte prin incendiu) sunt factorii determinanți ai competențelor de intervenție în cadrul procedurii penale. Scopul este clarificarea modului de deces (cauza/circumstanțele decesului) și, dacă este necesar, identificarea.

În practica medico-legală se subliniază: dispunerea inspecției legale/autopsiei se face de către parchet; consimțământul rudelor nu este necesar în acest sens. Ca alternativă mai blândă, în cazurile adecvate, se poate lua în considerare imagistica postmortem (CT/RMN) ca măsură complementară.

Rolul rudelor

Rudele nu trebuie să fie de acord cu autopsia dispusă în cadrul procedurii penale; ele sunt informate în mod regulat.

C. Criteriul legalității unui refuz

Principiul anchetei, necesitatea și proporționalitatea

Procuratura conduce anchelarea și colectează probele; aceasta decide ce măsuri sunt necesare pentru clarificarea faptelor. Rezultă o obligație discreționară de a dispune autopsia în cazul în care, după inspecția legală, există în continuare indicii ale unei infracțiuni sau cauza/circumstanțele decesului nu pot fi clarificate suficient fără autopsie.

Sursele din practica medicină legală subliniază: o autopsie judiciară este dispusă „de regulă” atunci când nu se poate exclude posibilitatea ca decesul să fi fost cauzat de o infracțiune; aceasta este mijlocul principal pentru clarificarea sigură a modului și cauzei decesului, imagistica postmortem putând completa în cazurile adecvate.

Indicații pentru accidente în masă/incendii

În cazul incendiilor, decesul este de regulă nefirești; inspecția legală este obligatorie, iar în funcție de circumstanțele cazului, poate fi indicată o autopsie (de exemplu, pentru a distinge între intoxicație cu fum/traumatism, reconstituirea evenimentului, investigații toxicologice). Literatura medico-legală subliniază importanța unei conservări timpurii a probelor și a unei înregistrări a constatărilor, inclusiv a autopsiei, în conformitate cu stadiul actual al științei, în măsura în care tipul/cauza decesului nu poate fi stabilit(ă) cu suficientă certitudine în alt mod.

Evaluare preliminară a refuzului notificat

Fără cunoașterea dosarului, nu este posibilă o evaluare definitivă. Este relevant dacă, după inspecția legală obligatorie și, dacă este cazul, imagistica postmortem suplimentară, cauza și circumstanțele decesului au fost stabilite cu certitudinea necesară pentru procedura penală. Dacă acest lucru este valabil și nu există alte indicii privind o infracțiune sau alte constatări relevante din punct de vedere penal, refuzul unei autopsii poate fi la latitudinea autorității competente.

Dacă, în schimb, după inspecția legală, au rămas neclarități cu privire la cauza decesului sau a persistat suspiciunea de circumstanțe relevante din punct de vedere penal, ar fi necesară efectuarea unei autopsii; neefectuarea acesteia ar putea constitui o eroare de apreciere. Faptul că rudele descriu anomalii (de exemplu, „practic intact”) sporește în orice caz presiunea de examinare, dar nu înlocuiește examinarea necesității din punct de vedere penal pe baza situației obiective a constatărilor.

D. Indicații practice pentru aplicarea legii

Familia poate argumenta, pe baza raportului mass-media, că într-un incendiu de proporții, cu multiple mecanisme posibile de deces, o autopsie este indicată pentru a clarifica în mod corespunzător cauza decesului și că, prin urmare, refuzul trebuie verificat. Ca măsură mai ușoară sau complementară, se poate solicita imagistica postmortem, în cazul în care aceasta răspunde la întrebările rămase fără răspuns.

Raportul sugerează că cererea familiei a rămas fără răspuns sau a fost respinsă; fără acces la dosar, nu se știe dacă a avut loc deja o inspecție legală completă și dacă au fost luate măsuri suplimentare. Consultarea dosarului sau o cerere formală de revizuire poate dezvălui bazele decizionale ale parchetului și, în cazul în care pragul de necesitate din punct de vedere medico-legal este atins, poate declanșa o reevaluare.

Impunerea autopsiei, autopsia privată și suportarea costurilor în cazul Crans-Montana

Căi de atac pentru a dispune o autopsie

Respingerea unei cereri de probă (în acest caz: autopsie) de către procuratură poate fi contestată prin recurs în conformitate cu Codul de procedură penală, dacă există riscul unui prejudiciu juridic ireparabil; în cazul refuzului de a obține probe, un astfel de prejudiciu există în special atunci când există riscul unei pierderi concrete de probe.

Jurisprudența menționează ca cazuri tipice de pierdere iminentă a probelor situațiile în care „autopsia unui cadavru” nu are loc; în astfel de situații, contestația împotriva refuzului este admisibilă.

Termenul de contestare și urgența

Termenul de contestare este de 10 zile de la notificarea deciziei procuraturii; în cazul notificărilor prin poștă, se aplică ficțiunile de notificare specifice Codului de procedură penală. Acest lucru necesită o acțiune rapidă (inclusiv cererea de conservare preventivă a obiectului probei).

Criteriul de examinare al instanței de apel

Este decisiv dacă, fără autopsie, există un pericol concret de pierdere a probelor relevante din punct de vedere juridic și dacă mijloace mai blânde (de exemplu, imagistica postmortem) sunt suficiente. În cazul incendiilor cu mecanisme de deces neclare, trebuie prezentat în mod regulat pericolul pierderii probelor; contestația trebuie să se concentreze asupra acestui aspect.

Rezultat: Cea mai adecvată și eficientă cale de atac este recursul cu termen limită împotriva refuzului autopsiei, cu motivarea detaliată a riscului de pierdere a probelor și a necesității procedurale a unei autopsii judiciare.

Autopsie finanțată privat (autopsie privată)

În faza penală, cadavrul este obiectul probei; Intervențiile necesită, în principiu, dispoziția autorității penale competente. Posibilitatea ca rudele să solicite efectuarea unei autopsii private depinde, prin urmare, de aprobarea și condițiile impuse de parchet; fără aprobare, acest lucru este, de regulă, exclus. În acest sens, trebuie clarificat în fiecare caz în parte cu conducerea procedurii dacă și în ce măsură este admisibilă o examinare privată. (Notă: în sursele evaluate aici nu există nicio referință specifică a instanței supreme cu privire la admisibilitatea autopsiei private în cadrul procedurii penale în curs; referință practică din dreptul procedural general.)

Valoarea probatorie: rezultatele expertizelor private sunt considerate argumente ale părților și nu au aceeași valoare ca o expertiză medico-legală dispusă oficial; cu toate acestea, ele pot fi luate în considerare în evaluarea probelor.

Rezultat: O autopsie privată este posibilă – dacă este cazul – numai după eliberarea cadavrului și cu respectarea cerințelor autorităților penale; valoarea sa probatorie este limitată, motiv pentru care ar trebui să se urmărească în primul rând dispunerea unei autopsii oficiale prin calea de atac.

Costuri, rambursarea costurilor și recurs

Rambursarea costurilor în cauza penală (împotriva persoanelor acuzate)

Părțile private care au câștigat procesul pot primi o despăgubire pentru cheltuielile necesare în cadrul procedurii (art. 433 din Codul de procedură penală); aceasta se referă, de obicei, la cheltuielile de avocat, dar poate include, în cazuri adecvate, și cheltuielile relevante pentru experți, în măsura în care acestea au fost necesare pentru urmărirea penală.

În cazul mai multor acuzați, este permisă impunerea proporțională a despăgubirii în funcție de proporția costurilor.

Consecință: costurile unei autopsii solicitate de o persoană privată ar fi rambursabile numai dacă (i) părinții câștigă procesul în calitate de părți civile și (ii) instanța califică autopsia ca fiind necesară și relevantă pentru urmărirea penală. Aceasta este o examinare strictă, specifică fiecărui caz; nu există un automatism.

Recurs împotriva comunei Crans-Montana

Un recurs împotriva comunei nu intră sub incidența art. 433 CPP (care vizează persoana acuzată), ci ar fi supus – în măsura în care ar fi posibil – dreptului public al răspunderii (dreptul cantonal al răspunderii) și ar trebui examinat în afara regimului de despăgubire din procedura penală. Deciziile evaluate nu conțin dovezi directe în acest sens; revendicarea a fost făcută, în principiu, într-o procedură separată de răspundere civilă (nu în cadrul art. 433 din Codul de procedură penală).

Recomandări orientate spre practică

Pentru rudele afectate sunt posibile următoarele măsuri imediate

Depunerea unei contestații cu termen limită împotriva refuzului de a efectua autopsia; motivarea cu pierderea iminentă a probelor (în special înmormântarea/incinerarea iminentă) și explicarea motivului pentru care măsurile alternative nu sunt suficiente. Cerere de dispunere preventivă a autopsiei și păstrarea cadavrului până la pronunțarea hotărârii.

Strategie paralelă

În cazul în care instanța de apel nu decide în timp util, solicitați în plus măsuri superprovizorii pentru a preveni modificări ireversibile (de exemplu, incinerarea) până la pronunțarea hotărârii (motiv: pierderea probelor).